Este o colecție sanguină constituită între tăblia internă a craniului și dura mater.
Cauza hematomului extradural este cel mai frecvent o leziune arterială posttraumatică (85% din cazuri), în mod particular a arterei meningee medii. Aceasta explică predilecția hematomului extradural pentru fosa temporală, unde dura-mater are aderență minimă (zona Gerard-Marchand). Mult mai rar, etiologia hematomului extradural este de origine venoasă (ruptura unui sinus venos) sau osoasă (lacune venoase din diploe) cauzate de un focar de fractură. Marea majoritate a hematoamelor extradurale se ȋnsoțesc de o fractură a craniului, ȋnsǎ în aproximativ 5 - 10% din cazuri, nu se evidențiază o astfel de leziune. Hematomul extradural afectează preponderent sexul masculin și tinerii. Dura mater fiind mai greu decolabilă la sugari și la persoanele în vârstă, hematomul extradural este rar întâlnit la aceste grupe de vȃrstǎ (sub 2 ani sau după 65 de ani).
Evoluția clinică a hematomului extradural este stadială: inițial se produce, de regulă, o pierdere a conștientei apoi, o revenire la starea de conștientă normală (interval liber) pentru ca, ulterior, să reapară tulburările de conștientă ce evoluează spre comă. În absența diagnosticului și a tratamentului apare un deficit motor controlateral ce se agravează progresiv, o midriază homolaterală (angajarea uncusului cu suferință de nerv oculomotor comun) și semne de decerebrare (suferință de trunchi cerebral).
Examenul CT cerebral este examenul de elecție, evidențiind aspectul unei lentile spontan hiperdense biconvexă, dispusă imediat sub tăblia internă.
CT cerebral nativ: hematom extradural temporal drept
CT cerebral nativ: Hematom extradural supra/infratentorial drept; contuzii cerebrale hemoragice fronto-bazale
Tratamentul este chirurgical, hematomul extradural fiind o mare urgență neurochirurgicală.
Mortalitatea globală este de aproximativ 5%. Dacă semnele neurologice sunt minore, vindecarea postoperatorie este obținută în 100% din cazuri. Din contra, dacă sunt prezente semne de deficit sau midriază, procentul reușitei scade la 90%. În prezența semnelor de decerebrare sau decorticare anterior intervenției, mortalitatea este de 60-75%, cu doar 10% vindecare fără sechele.
